Fabula ziaristului. Mateias si Bursucu. Actualitate. Martie 2008

"Foaie verde, drum de fier
Mi te paste un transfer."

Geniul lui Toma Caragiu nu este o noutate. Este in actualitate insa. Directorul scolii, la un consiliu al elevilor, nu mai stiu exact in ce context(da, scot din context, doar asa fac marii "deontologi" nu?), a spus, cu aproximatie: "Mai stiu eu pe unii care ziceau ca au stat cu romanele in sertare si nu le puteau publica. Au trecut ani si romanele...". Comunismul ma fascineaza. Este un fel virus HIV al societatii. Cineva zicea de cancer, dar cancerul este variat si raspandit la o scara mult mai mare decat HIV. Banii cred ca sunt cancerul societatii. Dar acum vreau sa vorbesc despre comunism. Comparatia cu HIV nu poate merge prea departe. La discutia din decembrie, despre eroii democratiei, domnul Teodorescu spunea ca democratia este drumul vietii/societatii. In cazul asta se poate spune ca sistemul comunist este o strada adiacenta. Cand romanii au ajuns la intersectia acestor drumuri, au schimbat directia. Indiferent ca au facut stanga sau dreapta, directia e buna, ritmul insa este dezastruos. Au ramas la conducere cam aceasi oameni. Oameni care au fost educati intr-un anumit fel. Pentru ca inainte, oamenii erau educati. Li se spunea ce e bine si ce e rau. Acum o recunoastem cu totii, nu mai exista educatie. Nu mai are timp nimeni sa invete pe nimeni nimic. Si spunem ca asta nu e de bine. Ca viitorul tarisoarei noastre este in pericol. Oare? Eu zic ca exista educatie. Exista autoeducatia. Fiecare se educa singur. Fiecare isi alege valorile in care sa creada. Fiecare isi creaza un bine al sau si un rau al sau. Nu exista binele impersonal/universal si raul universal. Nu. Exista binele meu, binele tau, binele lui si binele nostru. Si intre astea nu poti pune egal. Nici macare intre binele meu si binele nostru. Aceasta lipsa de educatie universala, dictata de cineva, impusa, este benefica. Mentalitatea s-a schimbat la elevi, la majoritatea elevilor, fiecare isi alege pe ce sa se axeze, mai trebuie schimbat sistemul. Dar despre sistemul educational altcandva.
Schimbarea de directie a mai schimbat un lucru. A dat ocazia oamenilor sa vorbeasca din nou despre obiectul meu. Despre lucrul meu. Pentru ca a aparut privatul. Aici se naste insa o problema. Oamenii care lucreaza la stat, functionarii publici, cei de la posta, cei de la guvern, cei de la catedra, nu au inteles acest lucru. Nu este posta ta, nu este Ministerul tau, nu este primaria ta, nu este liceul tau. Este POSTA ROMANA(nu posta Mariucai), Primaria Bucuresti(nu primaria lui Adi), si COLEGIUL NATIONAL(nu liceul lui Lazar). Din acest motiv nu am denigrat liceul nimanui. Nu am dat ziarele in liceul nimanui. Am dat ziarele in liceu. Si daca am denigrat ceva(imediat voi explica de ce nu am denigrat nimic) am denigrat ceva care este inca al nostru. Al tuturor. Dar noi nu am denigrat nimic. Noi, sau unii dintre noi, am exprimat o parere legata de o situatie. O situatie care din banca asa se vede. Din cancelarie si de la catedra se vede altfel. Asta insa inseamna democratie. Posibilitatea existentei parerii personale. Si posibilitatea exprimarii ei. Daca am fi atacat pe cineva direct, ar fi avut dreptul la replica. Si acum este posibil acest drept la replica daca exista persoane care se simt vizate. Nu scrie nicaieri "porfesorii din Lazar sunt". Scrie "exista si la noi in liceu astfel de profesori". Nu "asa sunt si profesorii de la noi", nu "astia sunt profesorii de la noi".

Nu vor aparea romanele din sertare. Pentru ca oamenii stiu, oamenii au fost educati, li s-a spus, ca romanele nu sunt bune. Acele romane vor ramane in sertare. Va aparea insa Laziar. In continuare. Si vom prezenta mai departe situatii si le vom comenta. Si vom acorda dreptul la replica. Daca ni se va demonstra ca ne-am inselat, ne vom cere scuze. Suntem la inceput de drum si am facut greseli, vom mai face altele, mai mici sau mari, am deranjat lume si vom mai deranja si pe altii. Insa cel mai important este ca am multumit foarte multi oameni. Si speram sa multumim din ce in ce mai mullti.